Știați că și animalele suferă de boli dentare?

Dacă la om cariile sunt cele mai temute, la câini și pisici formarea tartrului este problema majoră și am putea să spunem și cea mai păcătoasă. Nu este vorba doar de o problemă estetică, respectiv animăluțul nu are dinții albi strălucitori, ci de o problemă ce pune în pericol sănătatea în primul rând a animalului și prin contact direct și a proprietarului. Tartrul depus pe suprafața dintelui, încet se ”înfiltrează” și sub gingii, slăbind țesuturile ce mențin dinții la locul lor. În urma ”putrezirii” acestor țesuturi , animalul își pierde dinții afectați.

 

Este important de conștientizat că nu este vorba de o boală ce afectează doar cavitatea bucală! Bacteriile ce se înmulțesc într-o gură inflamată ajung și în circulația sangvină, cu ajutorul căreia sunt transportate până la nivelul inimii, rinichilor, practic, în tot organismul, cauzând îmbolnăviri sistemice foarte severe!
Semnele apariției tartrului sunt respirația urât mirositoare, depozit maroniu pe dinți, iar în cazuri mai avansate ,salivația și dificultatea în a consuma hrana.
Odată cu înaintarea în vârstă crește și riscul apariției tartrului. Totuși, rasele de câini de talie mică, cum sunt yorkshire terrierii și bichonii, sunt mai predispuse la probleme dentare.
Prevenirea sau cel puțin întârzierea apariției tartrului dentar se poate face pe de o parte prin perierea regulată a dinților, ceea ce este foarte dificil la majoritatea animalelor, pe de altă parte prin obiceiuri de hrănire cât mai corecte…
La cățeii care sunt obișnuiți cu oasele, este bine să le dăm periodic câte o bucată mai măricică. Prin ros își ”perie” ei singur dinții.
Hrănirea să se facă o dată, cel mult de două ori pe zi: ori de câte ori mănâncă ceva, se depune o placă, care în mod normal în câteva ore se curăță (cel puțin în mare parte). Dacă animăluțul ronțăie câteva ceva mai tot timpul, această placă persită, ulterior mineralele din salivă se depun în ea, formând un material dur, tartrul.
Să nu uităm nici de pisici. La ele un factor agravant este faptul, că rădăcina dinților este foarte slabă, astfel acestea cad mult mai repede, comparativ cu dinții câinilor. Pe de altă parte există mai multe boli infecțioase generatoare de gingivită, care ulterior este agravată de apariția tartrului.
Dar ce se poate face cu tartul deja format? Se recomandă detartarea, care și în medicina veterinară se efectuează cu aparat cu ultrasunete. Animalele trebuiesc sedate, deoarece ele nu înțeleg ce li se întâmplă (devin agitate, făcând imposibilă intervenția). Prin această intervenție se obține nu doar curățarea dinților și reducerea mirosului neplăcut al respirației, ci efectiv se prelungește viața animalului.