Paraziți externi și interni la câine și pisică

Probabil prea puțini proprietari conștientizează importanța deparazitărilor regulate la animalele de companie. Aceastea sunt esenţiale atât pentru sănătatea animalelor, cât şi a oamenilor: mulţi paraziţi externi şi interni se transmit de la animal la om şi invers.

Dar ce sunt de fapt paraziţii?

Sunt vietăţi minuscule, multe dintre ele fiind vizibile doar la microscop.

Trăiesc în organismul-gazdă, hrănindu-se ori

cu alimentele consumate de gazdă, ori,
mai frecvent, cu sângele sau celulele acestuia.

În funcţie de localizare, se împart în două categorii mari:

paraziţi interni, care trăiesc înăuntrul corpului gazdei, şi
paraziţi externi, care, după cum spune şi numele, parazitează pe suprafaţa corpului.

În zona noastră unii dintre aceşti paraziţi sunt foarte frecvenţi, astfel riscul de infestaţie este mare.

Cum se poate infesta animalul cu paraziți?

Marea majoritate a paraziţilor interni se transmit prin ingerarea, lingerea alimentelor sau obiectelor contaminate cu ouăle sau larvele acestora.

Foarte mulţi paraziţi au gazdă intermediară: în unele stadii se dezvoltă într-un organism (de exemplu purec, peşte, broască, melc, şoarece, oaie). Aceste organisme sunt consumate de gazda definitivă (în cazul nostru câinele sau pisica), în corpul cărora se dezvoltă paraziții adulți.

Cu paraziții interni puiuţii se infestează de la mama. Unii paraziţi se transmit deja în uter, altele prin lapte.

Paraziţii externi se transmit prin contact direct cu animale parazitate, sau din mediu. Astfel căpuşele se pot “colecta” din zonele ierboase. Purecii ori de la un alt animal, ori din încăperi unde sunt larve de pureci, sau, nu în ultimul rând, chiar proprietarul le poate duce acasă involuntar.

Care sunt semnele de îmbolnăvire?

Semnele sunt foarte variate de la caz la caz. Iată câteva exemple tipice.

Viermii intestinali …

… pot să paraziteze mai mult timp fără să cauzeze vreun semn de boală. Când sunt prezenţi în număr mare sau de prea mult timp, poate să apară diaree, slăbire, apetit capricios, chiar anemie, iar în scaun se pot observa paraziții adulți cu ochiul liber. La puiuţi e foarte tipic burta mare, ca de borască. La aceştia, dacă paraziţii se înmulţesc în număr foarte mare, pot cauza obstrucţie intestinală, ce poate fi fatală.

Viermii pulmonari …

… cauzează semne respiratorii: tuse, respiraţie greoaie, toleranţa la efort scade mult.

Paraziţii cardiaci …

… pot rămâne neobservaţi mai mult timp. După un timp inima nu mai face față la efortul crescut și se ajunge la insuficienţă cardiacă.

Paraziţii externi …

… cauzează mâncărime intensă. De multe ori se observă paraziţii în blana animalului şi cu ochiul liber. Acesta se poate scărpina atât de mult, încât să-şi facă răni sângerânde

În cazul râiei în ureche …

… e foarte tipic scuturatul capului, scărpinatul frecvent şi eventual poziţia anormală a urechilor.

Care sunt pericolele pentru om?

Din păcate mai mulţi paraziţi se pot transmite de la animal la om, cauzând îmbolnăviri foarte grave.

Poate cel mai puţin periculoase, deşi mult mai vizibile şi incomodante sunt purecii şi râia. Practic de pureci se poate scăpa relativ uşor, aceştia nu stau mult timp pe corpul omului, deoarece noi ne spălăm şi ne schimbăm hainele fercvent. Mai greu este eliminarea purecilor din casă. Râia, deşi foarte neplăcută, tratată din timp nu cauzează probleme mari.

În schimb paraziţii interni pot îmbolnăvii omul, mai ales pe copii, dacă nu se respectă regulile de igienă de bază. Astfel dacă animalul este parazitat, şi noi nu ne spălăm pe mâini după ce îi mângâiem, putem ingera ouă de paraziţi. De asemenea, dacă nu spălăm legumele, fructele. Sunt unii paraziţi care trec prin piele: astfel dacă umblăm desculţi pe pământ contaminat, larvele pătrund prin piele. Majoritatea paraziţilor de la câini şi pisici “consideră” omul gazdă intermediară. Larvele migrează în diferite organe, cauzând îmbolnăviri grave (de exemplu chistul hidatic pe ficat).

Cum se tratează animalele bolnave?

Este foarte important ca la orice semn dubios să cerem ajutorul medicului veterinar.

După diagnosticarea unei boli parazitare, medicul decide ce este de făcut. În cazul paraziţilor externi tratmentul este relativ uşor: prin aplicarea soluţiilor antiparazitare semnele dispar după câteva zile. În cazul paraziţilor interni pe lângă tratamentul antiparazitar poate fi nevoie şi de tratament de susţinere cu vitamine, uneori chiar şi cu perfuzii.

Ca şi în cele mai multe situaţii neplăcute în viaţă, cel mai bun tratment este prevenirea: administrarea în mod regulat a tabletelor şi soluţiilor antiparazitare.

Protocol de deparazitare recomandat de medicii noștri

Deparazitare internă la câini și pisici:

între vârsta de 2 săptămâni – 3 luni: din două în două săptămâni
între vârsta de 3 – 6 luni: o dată pe lună
peste vârsta de 6 luni: din trei în trei luni, sau mai frecvent dacă este nevoie

Deparazitare externă la câini și pisici:

între vârsta de 2 săptămâni – 3 luni: din două în două săpămâni
peste vârsta de 3 luni: în funcție de produsul folosit: o dată la 4 săptămâni, o dată la 3 luni sau o dată la 6-8 luni

Paraziţii interni la rândul lor se împart în mai multe categorii, în funcţie de aspectul microorganismului, de organele sau sistemele parazitate şi de modul de hrănire.

Paraziţii intestinali se localizează în tubul digestiv. Vietăţile adulte pot să se fixeze în peretele stomacului sau intestinelor, hrănindu-se cu sângele animalului gazdă, sau pot să fie liberi, consumând practic alimentele consumate şi semidigerate de gazdă. Ouăle depuse de paraziţi ajung în mediu prin fecale.
Paraziţii pulmonari trăiesc în plămâni sau în căile respiratorii, hrănindu-se cu sânge sau cu celule.
Paraziţii renali se localizează în rinchi, unde se hrţnesc cu sânge şi celule.
Paraziţii cardiaci cauzează multe probleme în inimă.
Paraziţii de sânge pot fi mai mari, înnotând liber în sânge sau fixându-se de peretele vaselore de sânge, sau pot fi foarte mici, localizându-se în celulele sanguine
Paraziţii oculari pot înnota liber în lichidele din interiorul ochiului, sau se pot localiza în exterior, ascunse sub pleoape.
Există paraziţi microscopici, care se pot localiza aproape oriunde în organism: în ficat, rinichi, sânge, piele.

Paraziţii externi se localizează ori pe piele (cum sunt purecii, păduchii sau căpuşele), ori în piele (cum sunt diferite tipuri de râie), ori în ureche, în conductul auditiv extern (râia auriculară).

Iată câteva exemple: căţelul sau pisica are pureci, care clar îl deranjează. În urma linsului animalul înghite pureci. În stomac-intestine, din purecul semidigerat ies larvele de Dipylidium (un parazit intestinal), care se acomodează foarte repede la noul mediu şi în câteva zile se transforma în adulţi, care la rândul lor continuă ciclul prin depunere de ouă. Acestea ajunse în mediu sunt consumate de larvele de pureci. Rămân în organismul lor şi după transformarea în purec adult. Şi aşa ciclul este încheiat. Un alt exemplu: căţelul sau pisica infestată cu tenii elimină ouă în mediu prin fecale: pe iarbă, în grădina cu legume-fructe. Gazda intermediară (oaie, iepure, şoareci, şobolani, dar şi omul…) consumă hrană contaminată. În organismul acestuia se dezvoltă formele larvare. Gazda definitivă consumă aceste animale infestate sau organe crude ale acestora (intestine sau ficat de oaie şi de porc) şi astfel ciclul este încheiat: lavele în scurt timp se transformă în adulţi.

Alţi paraziţi sunt inoculaţi de către gazda intermediară. De exemplu căpuşele transmit babesioza, o boală cauzată de un parazit de sânge, care se localizează în globulele roşii.